Incinerarea este un obicei care datează de aproximativ 15.000 de ani și există dovezi ale acestui fapt prin descoperirile de crematorii și situri arheologice cu urne care conțin cenușa persoanelor decedate.
Incinerarea este procesul de ardere a trupului uman sau a altor materiale biologice, precum tesuturi sau organe, pentru a reduce resturile la cenusa si fragmente de os. Procesul de incinerare a devenit din ce in ce mai popular ca alternativa la inhumare, in special in tarile dezvoltate, datorita preocuparii pentru mediu si dorintei de a reduce costurile legate de inhumare.
Etapele procesului de incinerare sunt urmatoarele:
Trupul este pregatit pentru incinerare prin invelirea sa intr-un sac de doliu si plasarea sa intr-un sicriu.
Incarcarea trupului: Trupul este plasat in cuptorul de incinerare, care este proiectat special pentru acest proces.
Arderea trupului: Incalzirea cuptorului la o temperatura de aproximativ 760-1150°C va duce la arderea completa a trupului, aproximativ 2-3 ore.
Eliminarea reziduurilor: Dupa ardere, reziduurile (cenusa si fragmente de os) sunt colectate si plasate intr-o urna funerara, care poate fi pastrata la locul de inmormantare sau dispersata in natura.
Curatarea cuptorului: Dupa procesul de incinerare, cuptorul este curatat si pregatit pentru urmatoarea utilizare.
Procesul de incinerare poate fi dureros pentru familia celui trecut in nefiinta, dar poate oferi un sens de finalitate si poate fi o modalitate de a respecta dorintele persoanei trecute. De asemenea, incinerarea poate fi o optiune mai ecologica si mai eficienta din punct de vedere al costurilor, comparativ cu inhumarea. Cu toate acestea, fiecare persoana isi poate alege modalitatea de inmormantare care i se potriveste cel mai bine.
Incinerarea și marile religii ale lumii :
Iudaismul si islamismul
Incinerarea e parte din ritualul de trecere dintre viața și moarte al diferitelor culturi încă din vremurile preistorice. După apariția și răspândirea creștinismului, incinerarea a devenit tabu, începând sa fie din ce in ce mai rar folosită .
Care sunt temeiurile pentru care incinerarea este interzisă in creștinism? Dar ca sa dam un răspuns corect trebuie sa știm in primul rând ce presupune incinerarea ,definiția ei:
Incinerarea este procesul prin care trupul unei persoane decedate este supus unui proces de ardere, in cuptoare special amenajate, care dezvolta temperaturi pana la 1000 grade Celsius. Arderea completa durează intre o ora și o ora și jumătate, iar rămășițele sunt măcinate și transformate in cenușă.
Alegerea acestui procedeu tine de mai mulți factori : tradiții culturale, dorința decedatului, dorința de a păstra urna celui drag in casa, transformarea cenușei intr un obiect care poate sa fie purtat zilnic ( diamant sintetic ).
Dovezile găsite in Grecia și in China vorbesc despre incinerare încă din perioada preistorica. Ca apoi ele sa dispară in anul 480î. Chr. In Suedia, incinerarea era o practica răspândită, dovezile dispar in anul 1050d. Chr.
De altfel, Europa secolului al V-lea era o Europa in care ritualul incinerării lipsea cu desăvârșire, fusese abandonat .
De-abia in timpul Revoluției Franceze, francmasonii, revoluționarii și anarhiștii au readus incinerarea ca și practica, pentru a îndepărta biserica, pentru ai reduce rolul in procesul funerar.
Asia, sub influența budiștilor a permis incinerarea, ca mai apoi, odată cu apariția neo-confucianismului, ritualurile de inmormatare sa își facă loc in cultura funerariilor.
Astăzi, incinerarea se practica in 31 de state ale lumii. Asia, prin budism și hinduism, accepta cremațiunea, fiind una din cele mai comune tehnici utilizate.
La polul opus se afla iudaismul și islamismul, care nu accepta incinerarea. In mod excepțional, unii evrei reformați sau liberali accepta incinerarea dar in Israel utilizarea crematoriilor e foarte prost văzută din cauza celor utilizate in timpul Holocaustului .
Islamiștii prefera sa își înmormânteze morții cât mai repede, chiar in ziua decesului, dus la inmormatare doar de bărbați, învelit intr o panza alba, fără bijuterii sau alte veșminte. La Așezarea in mormânt, trupul este pus pe o parte astfel încât fata sa ii fie îndreptată către Mecca.
Incinerarea și marile religii ale lumii, Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă interzice incinerarea. Insistenta privind inmormatarea este bazată pe respectarea corpului uman, ca opera a lui Dumnezeu.
In plus , distrucția totala a unei persoane ar însemna, in acceptiunea ei, dorința de a șterge memoria defunctului, distrugerea totala a unei persoane .
Întrucât cele doua practici, inmormatarea și incinerarea, au la baza anumite principii, incinerarea mai ridica și o suma de probleme atât de ordin juridic cât și de ordin medico- sanitar.
Dar principala problema o reprezintă problemele legate de natura bisericeasca , morala și teologica .
In dogma creștina, moartea nu reprezinta nimicirea totala. Prin moarte, trupul se întoarce in țărână, adică in elementul material de unde a fost luat, iar sufletul nu este atins de moarte. Astfel, trupul care se descompune, este păstrat pentru Înviere, in ziua judecății.
Amin!
Incinerarea și marile religii ale lumii: Catolicismul și alte religii
Catolicismul a interzis pana in sec al XX -lea incinerarea, dar de la decretul Sfântului Scaun din Iulie 1963, aceasta nu mai este interzisă, sub rezerva ca acest act sa nu fie ales din rațiuni contrare doctrinei creștine ?! Confesiunea continua sa simpatizeze cu înmormântarea corpului neînsuflețit al defunctului.
Intre celelalte religii, Protestanta, Calvinista și Luterana, incinerarea e acceptata încă din anul 1898, fiind imparțiali si nefavorizand nici un mijloc de înhumare. Lasă la latitudinea enoriașului, decizia. In schimb, exista câteva confesiuni care nu au o poziție oficială cu privire la incinerare, precum adventiștii de ziua a șaptea, baptiștii si prezbiterienii.
Dumnezeu care ne a creat este la fel de capabil da ne creeze din nou din cenușa incinerării sau din țărână care rezulta din putrezirea noastră .