Uite o întrebare care vizează mai multe aspecte: religios, moral, pecuniar…
Pecuniar…
Atunci când Carpe Diem Funerare și-a început activitatea, acum 21 de ani, incinerarea era o practică uzitată doar de catolici, dar chiar și ei în număr destul de mic. În 2003, în România aveam un singur crematoriu, și acela public, Crematoriul “Cenușa” din București. Astfel, dată fiind distanța de la Cluj la București, costurile de transport măreau considerabil decontul final.
În 2012 s-a deschis un crematoriu la Oradea, apoi în 2014, s-a deschis Crematoriul Ignis, la 10 km de Cluj-Napoca.
Carpe Diem Funerare a colaborat cu ambele, încă de la deschiderea lor, o colaborare exemplară. Totuși, având în vedere avantajul distanței, Carpe Diem Funerare a eliminat treptat colaborarea cu cei de la Oradea, astfel că colaborează în exclusivitate cu cei de la Ignis.
Astfel, costurile legate de incinerare au scăzut, ajungând să fie (în 2024) jumătate din valoarea ajutorului de deces. Carpe Diem Funerare întocmește gratuit dosarul, rămânând în grija aparținătorului să achite doar costurile de incinerare, transport și manipulare.
Moral…
Din experiența a 21 de ani de activitate în Carpe Diem Funerare, și de ce nu, din experiența proprie, pot să afirm că sunt foarte mulți ortodocși care lasă “cu limba de moarte” sau prin testament, dorința de a fi incinerați.
Unii aparținători respectă asta, alții nu.
E moral sau imoral? Nu putem să judecăm noi asta…
Carpe Diem Funerare a fost martora peste ani, la diferite practici în ceea ce priveau cerințele “decedatului”. De la împrăștierea cenușii în apa mării, în natură într-un mod anonim până la conservarea urnei în cimitir sau în locuințele private.
E în regulă asta pentru noile generații?… S-ar presupune că viața celor care le-au precedat rămâne anonimă, generând carențe crescânde în istoria familiei.
E moral, sau imoral? Nu putem să judecăm noi asta…
Religios
Sunt mai multe religii și biserici care sunt de acord cu incinerarea trupului după deces. Una dintre ele este Biserica Romano-Catolică.
În schimb, în mediile ortodoxe de la noi încă subiectul acesta sună de-a dreptul a blasfemie, Biserica Romano Creștină considerând acest obicei ca fiind unul păgân, care nu își are locul în rânduielile creștinești.
Fețele bisericești susțin că la Judecata de apoi oamenii se vor întoarce la trupurile lor pentru a se înfățișa Judecătorului. Fără de trup, nu au parte de judecată, și fără de judecată nu mai ajung în Rai alături de tatăl ceresc.
Deci, înhumare sau incinerare?
O disertație pe tema asta ar putea umple zeci de pagini. Și totuși, într-un mod cinic ar spune unii, firesc ar spune alții, până la urmă totul se reduce la o simplă alegere de ordin personal.
Moral sau imoral? Nu putem să judecăm noi asta…
Post scriptum: în calitate de administrator al Carpe Diem Funerare, pot să afirm că până în 2023 cererile privind incinerarea au crescut exponențial față de 2003, ajungând să fie de până la zece ori mai multe.